Descriere generala
ALTE DENUMIRI: Quad-bike
ATV reprezinta prescurtatea de la All-Terrain-Vehicle. ATV-ul este definit de catre Institutul American National de Standardizari ca un autovehicul de dimensiuni mici care se deplaseaza pe roti cu presiune scazuta, cu un scaun incalecat de catre sofer si un ghidon folosit pentru viraje.
Termenul de quad este folosit mai mult pentru modelele de ATV cu peformante ridicare, putere mare si echipate cu cauciucuri si suspensii destinate mai mult asfaltului.
Soferul sta asezat si opereaza vehiculul precum o motocicleta dar roata/rotile suplimentare permit o stabilitate mai mare la viteze mai mici.
TIPURI
Desi cele mai populare vehicule sunt cele cu 4 roti, concepute sa fie folosite de una pana la doua persoane, exista si ATV-uri si cu 3 sau 6 roti pentru aplicatii mai complexe. Cele cu 6 roti au un set de roti suplimentar si o capacitate mai mare pentru incarcaturi. Au tractiune fie pe 4 roti fie pe toate 6.
Marimea motoarelor ATV-urilor in momentul de fata variaza in general intre 49 cc si 1000 cc.
In Romania, pentru a avea voie sa conduci un ATV pe drumuri publice cu o capacitate mai mare de 50 cc este obligatoriu ai 18 ani impliniti si sa detii carnet de sofer categoria B. Pentru modelele sub 50 cc nu este nevoie de carnet de sofer insa este obligatoriu sa ai minim 16 ani.
Asa cum o sugereaza si numele, ATV-urile sunt facute sa mearga pe orice suprafata, incluzand aici munti, dealuri, dune de nisip, suprafete stancoase, noroioase sau nisipoase. Cele mai multe persoane apreciaza ATV-urile pentru capacitatea lor de a traversa suprafetele muntoase cu un unghi de inclinare foarte mare, pe care aproape nici un alt vehicul nu le poate urca.
DEZVOLTAREA ATV-URILOR
Primele ATV-uri au fost construite si puse in vanzare in 1893 de firma englezeasca Royal Enfield Motors Ltd. si se numeau “Quadracycle”. Moto-ul firmei era “Create precum o arma, merg precum un glont”.
Royal Enfield s-a desfiintat in 1970 iar aparitia automobilelor a inlocuit modelul Quadracycle.
ATV-urile au fost fabricate in SUA cu un deceniu inainte sa fie lansate de Honda si alte companii japoneze. In decursul anilor ’60 numerosi fabricanti ofereau vehicule de dimensiuni mici, capabile sa traverseze mlastini, ape sau rauri precum si teren uscat. Erau fabricate din plastic dur sau fibra de sticla, aveau de obicei 6 roti mari cu presiune mica si fara suspensii. Aceste modele amfibii au fost primele modele originale de ATV care, odata cu aparitia modelelor cu 3 si 4 roti ce au acaparat termenul de ATV, sunt cunoscute azi ca ATV-uri amfibii sau AATV (Amphibious ATV)
ATV-URI CU 3 ROTI
Honda este compania care a fabricat primul ATV cu 3 roti in 1970, care a aparut apoi in mai multe emisiuni si filme printre care James Bond: Dimonds are Forever. Honda a inregistrat numele de ATC (All Terrain Cycle) si a scos pe piata ATC90 conceput special ca vehicul pentru recreere. Inspirati de modelele anterioare, ATC90 prezenta roti mari asemanatoare baloanelor, prin care se compensa lipsa suspensiilor.
Totusi la inceputul anilor ’80, suspensiile si taloanele mai mici ale cauciucurilor au fost introduse.
Un model de referinta l-a reprezentat Honda ATC 200E Big Red aparut in 1982 si a fost primul model utilitar de ATV cu 3 roti care avea suspensii complete, devenit popular printre vanatorii din SUA si Canada sau cei care cautau un vehicul practic.
Honda, care la acel moment avea monopol asupra pietei datorita eficientei patentului inventiei asupra design-ului si plasamentului motorului, a dezvoltat si modele sport.
In 1981 a scos pe piata ATC 250R un ATV cu 3 roti cu motor in 2 timpi, transmisie cu 5 trepte, ambreiaj manual si discuri de frana pentru rotile din fata iar in 1983 ATC 200X, un alt model de referinta de 192 cc, in 4 timpi ideal pentru incepatori.
In urmatorii ani, toti producatorii, cu exceptia Suzuki, si-au dezvoltat propriile vehicule cu motoare in 2 timpi cu care sa concureze impotriva monopolului Honda, insa nu au avut atat de mult succes din cauza reputatiei deja asigurata a celor de la Honda.
Printre acele modele se numara Yamaha Tri-Z YTZ250 de 246 cc si o cutie cu 5 si 6 viteze sau Kawasaki Tecate KXT250 de 249 cc, cu o cutie cu 5 viteze si ambreiaj manual. Si alte companii mai mici precum Tiger ATV, Franks si Cagiva au produs modele de ATV-uri cu 3 roti insa nu in numar foarte mare. Cateva din aceste vehicule inca exista si astazi si sunt foarte pretuite de colectionari.
ATV-URI CU 4 ROTI
Suzuki a fost liderul in dezvoltarea ATV-urilor cu 4 roti. Acestia au vandut primul ATV in 1982, se numea QuadRunner LT125 si era un vehicul destinat incepatorilor.
In 1985 Suzuki introduce pe piata primul ATV cu 4 roti cu performante inalte numit QuadRacer LT250R. De-a lungul perioadei de productie intre 1985 si 1992, i-au fost aduse doar 3 modificari majore: o suspensie sofisticata cu o cursa lunga, un motor in 2 timpi racit cu lichid si o transmisie manuala completa cu 5 trepte pentru modelele anilor 1985-1986 si 6 trepte pentru modelele dintre 1987-1992.
Un an mai tarziu in 1986, Honda a raspuns cu modelul FourTrax TRX250R iar Kawasaki cu modelul Tecate-4 250.
In 1987, Yamaha introduce un alt gen de vehicul performat, Banshee 350, care prezenta un motor in 2 timpi cu 2 cilindri si racit cu lichid, dezvoltat din modelul de motocicleta RD350LC. Mai greu si mai dificil de condus pe terenuri noroioase decat motoarele de 250 cc, modelul Banshee cu motor de 350 cc a devenit popular printre riderii dunelor de nisip datorita modului in care era transmisa puterea.
La putin timp de la aparitia modelului Banshee, Suzuki lanseaza QuadRacer LT500R. Acest model de quad era propulsat de un motor de 500 cc in 2 timpi racit cu lichid, cu o transmisie cu 5 viteze, care datorita dimensiunilor si vitezelor mari disponibile si-a castigat renumele de “Quadzilla”.
Desi mai multi au pretins ca au mers cu peste 160 km/h, Quadzilla a fost inregistrata oficial in iunie 1988 de catre Revista 3&4 Wheel Action atingand o viteza maxima de 127 km/h, devenind cel mai rapid model de ATV stock produs vreodata. Sukuzi a oprit insa fabricarea LT500R in 1990 dupa numai 4 ani. Acest lucru a dus ca de-a lungul timpului Quadzilla sa devina un topic comun in folclorul si legendele din domeniul ATV-urilor.
ATV-URI 4X4
Aparitia modelului Honda FourTrax TRX350 4x4 a condus industria ATV-urilor in era tractiunii intergrale. Restul producatorilor au urmat imediat drumul trasat de Honda si tractiunea 4x4 a ramas de atunci cel mai popular tip de ATV.
SIGURANTA
Problemele de siguranta pe care le aveau cu modelele de ATV cu 3 roti a determinat toti producatorii sa se indrepte spre modelele cu 4 roti, astfel ca productia ATV-urilor cu 3 roti s-a incheiat in 1987 dupa introducerea unui decret stabilit intre producatori si CPSC (Consumer Product Safety Commission – Comisia pentru Protectia Consumatorilor din SUA), rezultatul unor lungi dispute (multe in instanta) intre grupurile de consumatori, producatori si CPSC.
Greutatea mai mica a modelelor cu 3 roti le-a facut populare printre profesionisti insa reprezenta un risc pentru incepatori. Virajele erau mai dificil de luat, necesitand aplecarea soferului mult mai mult ca la cele cu 4 roti. Avand o singura roata si deci o greutate mai mica pe fata, urcarea unei pante mai inclinate era de asemenea periculoasa ATV-ul putand rasturnandu-se foarte usor pe spate.
Decretul stabilit in 1987 a expirat in 1997, permitand fabricantilor sa poata produce din nou ATV-uri cu 3 roti, insa nimeni nu le mai produce astazi.
Recent in SUA s-au introdus si mai multe reglementari privind siguranta ATV-urilor, pe care producatorii japonezi deja le aveau implementate la modelele lor spre deosebire de producatorii chinezi care de asemenea nu le aveau. Multi au considerat reglementarile ca o metoda de miscsorare a importurilor din China.
UTILIZARI
Modelele continua si astazi sa se imparta in modele sport si utilitare. ATV-urile sport sau quad-urile sunt in general mai mici, mai usoare, au tractiune pe 2 roti, transimisie manuala si acceereaza mai rapid, putand atinge viteze de aproximativ 145 km/h. ATV-urile utilitare sunt de obicei mai mari, cu tractiune 4x4 si o viteza maxima in jurul a 100 km/h. Acestea au insa capacitatea sa transporte incarcaturi mici si sa tracteze remorci de dimenisuni reduse. Avand greutati diferite, ambele au avantaje pe diferite tipuri de teren.
|