Blog

14/07/2010 18:06

Avem un brand. Cum procedăm?

Acuzam, cu ceva timp în urmă, faptul că România nu beneficiază de un brand serios, faptul că  am intrat cu generozitate în sezonul de vară şi strategia de promovare a României este chiar mai slim decât noul iPhone. Dar nu vă neliniştiţi, ministerul veghează asupra noastră.

Ce se întâmplă...avem un brand! Nu numai că îl avem, dar iată şi cum:

Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, a declarat, vineri, în localitatea suceveană Dorneşti, în timpul vizitei făcute la locuinţele distruse de inundaţii, că brandul turistic al României va fi lansat în data de 29 iulie, în cadrul Expoziţiei Mondiale de la Shanghai, dar în acelaşi timp va fi lansat şi în România. (sursa:www.romanialibera.ro)

It's not the what, it's the how. Este perfect, vom avea o imagine pentru restul lumii, pentru cei care nu au o imagine despre noi. Este cât se poate de în regulă. Dar, am convingerea, rareori un om are parte de  situaţii atât de absurde, paradoxale, care să îl lase cu gura atât de căscată. Este vorba despre cum a fost făcut acest anunţ. Îmi imaginez, mulţimea de sinistraţi în aşteptarea unui ajutor, doamna ministru Udrea împărţind ciocolată cu entuziasm, în convingerea că exact aşa ceva le trebuia respectivilor atinşi de aripa ministerială, un beculeţ aprins...bing!...tristeţe generală, dar ce i-ar face pe oameni cu adevărat fericiţi? Ştiu! O liniştitoare declaraţie despre perspectivele turismului autohton! O mână în aer drept salut. Fiţi pe pace, turismul nostru se va revigora. Dezorientare generală. Ce-i aia? Ne dă sau nu ne dă case de locuit? Ah! Nu, staţi. Pauză. Mai bine, vom lansa România drept brand, la Shanghai! Pauză. Deci...ne dă sau nu ne dă case de locuit? Cam aşa văd eu scena. Cu întregul arsenal al absurdului de rigoare. Din bunătate, liderii îi vizitează pe sinistraţi. Din fericire, le oferă cadouri. Din păcate, era doar ciocolată. Din lipsă de inspiraţie, sinistraţii sunt familiarizaţi cu planul de promovare turistică a României.

Dar, pe cât de discutabile sunt împrejurările acestui anunţ, nu pot decât să îl salut. Din nou, nu pe cum, ci pe ce. Este benefic, sănătos, normal să ne facem vizibili. Şi în acest domeniu ministerul dă dovadă de înaltă fineţe şi subtilitate, deoarece nu trebuie să fiţi tentaţi a crede că brandul acesta este o vorbă aruncată, alături de o căruţă de bani. În niciun caz. Un studiu, o cercetare a condiţionat aspectul şi strategia.

"În urma cercetării făcute în opt ţări-ţintă  s-a stabilit că România este competitivă în străinătate prin natura neatinsă", a spus Udrea. (sursa: www.romanialibera.ro)

Natura neatinsă,  înţelegeţi? Cu siguranţă, sinistraţii atinşi de forţele dezlănţuite ale naturii au vibrat la această afirmaţie. Precum noi toţi, de altfel. România neatinsă.... În primul rând, încerc să îmi dau seama ce procent din această imagine este comoditate şi ce procent este, cu adevărat, dorinţa de a mai salva ceva din săraca ţară bogată. Mă gândesc şi eu, aşa, dacă nu cumva faptul că nimeni nu atinge, ce-i drept, peturile de bere din mare şi chiştoacele de ţigări aruncate pe plajă şi înfipte în nisip este un dezavantaj... Mai mult, încerc să mă pun în locul ministerului. Şi zic aşa: sondajele arată că străinii preferă latura sălbatică a României, drumurile neasfaltate, zonele fără apă curentă şi cu electricitate intermitentă...perfect! Asta înseamnă că nu-mi mai rămâne nimic de făcut. Să se facă brandul, zic!

Încă ceva, Malcolm Gladwell, scriitor pentru New York Times, afirma, la un moment dat, referitor la aceste cercetări de piaţă, că arta de a le „citi” nu este mecanismul de a realiza un grafic obiectiv al rezultatelor, ci de a vedea substratul său. Rareori, spunea acesta, se întâmplă ca afinităţile pe care interogatul, subiectul studiului, le mărturiseşte în cadrul interviului să fie şi ceea ce îşi doreşte cu adevărat. Se cam aplică şi în cazul nostru, pare-mi-se. Cei care susţin că iubesc natura neatinsă a României, cu siguranţă nu îşi doresc trepidaţiile drumurilor care duc spre aceste locaţii virgine sau alte neajunsuri pe care candoarea autentică le aduce cu sine. A nu se înţelege, desigur, că sunt amatoarea implantării câte unei clădiri de sticlă, zgârie-nori, zgârie-ochi, şi prin împrejurimile caste, frumoase, pitoreşti ale locaţiilor care, la rigoare, cam alcătuiesc România. „Oraş” nu este egal cu „ţară”. Nu pentru noi. Şi foarte bine că este aşa. Dar, mă întreb, nu ar cădea mai bine asemenea locaţii dacă ar fi, nu alterate, ci întreţinute, nu distruse, ci infrastructurate pe harta europeană a civilizaţiei, nu înecate de orice ploaie mai zdravănă căzută din cer, ci apărate de asemenea pericole, tocmai, ca să rămână...neatinse.

de Mana Chirculete – redactor Hoinareala.ro