Blog

03/09/2010 16:38

Grădinile suspendate ale Florii–de– Colţ

Se spune despre români, și nu de azi de ieri, că suntem inventivi. Și se mai spune, așa, pe la colțuri, că nu ne dăm înlături să încălcăm legea, fapt pentru care ne servim, de multe ori, de inventivitate. Și mai sunt și cazuri când inventivitatea merge atât de departe, sau mai degrabă, atât de sus, incât nu mai știi unde se sfârșește legea și începe infracțiunea.

Spun toate acestea deoarece, prin vară, mai exact pe la sfârșitul lui iulie, trecând prin Cheile Bicazului, loc de o rară frumusețe, m-am oprit să îmi încânt privirile pentru a șasea sau a șaptea oară cu priveliștea stâncilor care ating cerul făcându-te să-ți conștientizezi nimicnicia. Fiindcă mă aflam acolo, am aruncat o privire și prin târgurile de artizani așezate drept sub stâncă. Nu că aș fi intenționat să fac vreo achiziție, ci doar de curiozitate. Lume multă, turițti de tot felul, română amestecată cu maghiară, un Turn babel în miniatură. Deodată, prin noianul acela de lume, un băiețel de vreo opt – nouă ani mă trage de haină și mă întreabă dacă nu vreau o floare-de- colț. Văzându-l ținând în mânuță un buchet cu asemenea minunății, am sărit ca arsă și i-am spus, pe un ton calm și așezat, ca la școală, că e interzis prin lege să culegi astfel de flori și că ar putea avea probleme din cauza asta. Văzând că și-a ales prost clientul, s-a făcut nevăzut prin mulțime, lăsându-mă cu gândul la florile acelea argintii și catifelate pe care le distruge inconștiența, lipsa de educație și sărăcia.

Dar indignarea mea nu avea să se oprească  aici, căci mi-au atras atenția o mulțime de flori – de – colț înrămate expuse pentru vânzare. „Eu știam că florile astea sunt ocrotite prin lege”, îi spun unei doamne care vindea flori – de – colț presate și puse în ramă. „Da, așa e, îmi răspunde, dar noi le cultivăm în grădină.” Mă așteptam la orice fel de răspuns, chiar și la ceva fraze mai puțin amabile, dar nu la faptul că mai nou, florile–de–colț se cultivă, domestic, în grădină. Unde or fi grădinile astea, m-am întrebat în gând, suspendate pe vreun colț de stâncă sub care se vede hăul?

Vă  spun drept că întrebarea asta m-a sâcâit ceva timp până  am aflat că la noi s-a reușit îmblânzirea florii–de–colț și că unii grădinari mai îndrăzneți au reuțit să o facă  să coboare din vârful muntelui, în grădină sau chiar în ghivece și că există chiar vreo câteva soiuri noi obținute recent. Acum stau iarăși și mă întreb: artificiile acestea care contravin naturii nu sunt oare și împotriva legii? Cultivând florile–de–colț ca pe o simplă plantă, în grădină, nu se ajunge la devalorizarea lor și (nu că ar fi prima dată la noi) la devalorizarea legii? Îmi place să cred că aceste flori vor continua să crească acolo sus, în sălbăticie, și nu ca o banală mușcată, în grădina din fața casei, păstrându-și inabordabilitatea mult timp de aici încolo.

de Anca Magurean - redactor Hoinareala.ro