Blog

22/11/2010 00:38

Legenda lui Dracula, intre grotesc si sublim

Cum treci de Vatra Dornei și te îndrepți spre Bistrița culmilor însorite, fînețelor și satelor cochete le iau locul, puțin câte puțin, înălțimile învăluite în ceață ale Bârgaielor Bistriței, cu acele cătune răsfirate printre neguri, în mijlocul unei pustietăți care, prin prisma legendelor ce iau adus notorietatea, îl fac să se înfioare și pe cel mai temerar călător. Vampiri, strigoi și alte creaturi ale lumii întunecate se spune că au în stăpânire aceste locuri, ceea ce îi face pe oamenii de aici să se încreadă, mai mult decât alții, în tot felul de superstiții și povești.

Seara cade parcă mai repede decât în alte locuri în acest ținut la hotarele căruia, cum treci pasul Tihuța, românul amator de kitsch în stare pură a înălțat o construcție monstuoasă nu atât prin aspect, cât prin lipsa acestuia. Hotelul-castel al contelui Dracula nu are nimic de-a face cu misterul și fiorii acestui loc care i-au oferit și lui Bram Stocker o sursă de inspirație pentru celebra lui carte despre cel mai cunoscut vampir din literatură. Oricum am da-o, clădirea nu are nimic din înfățișarea unui castel medieval în care își au sălașul vampirii însetați de sânge ce bântuie noaptea prin negurile dese ce se lasă peste întreg ținutul, iar ziua dorm în cripte vechi de sute de ani.

Se pare că Bram Stocker, în trecere prin zonă, a fost mai impresionat decât cititorii autohtoni de astăzi de legendele și traiul de zi cu zi al acestei lumi uitate dintre munți. Irlandezul a scris o carte ce a făcut înconjurul pământului și care a inspirat numeroși regizori și producători de filme. Noi, românii, am citit și cartea, am văzut și filmele, trecem mai des decât a trecut Bram Stocker pe aici, și totuși nu am reușit decât să ridicăm o clădire ce n-are nici în clin nici în mânecă cu toată povesea. Tipic, nu?

de Anca Magurean - redactor Hoinareala.ro