Blog

11/07/2010 14:35

O aventură numită România

Orice s-ar spune și oricât am încerca noi să ne amăgim, România e o țară europeană doar ca așezare geografică, căci dacă e să ne luăm după impresia generală a turistului venit de pe alte meleaguri, are acea doză de exotism care o apropie mai mult de Africa sau de India. Să fie bine, să fie rău ? Grea întrebare, și cu atât mai greu de dat un răspuns. Asta depinde de felul cum privim lucrurile și mai ales, de felul în care am vrea/ar trebui să arate România.

Da, România impresionează prin aspecte neobișnuite, ciudate, surprinzătoare de multe ori, dar nu întotdeauna plăcute. Și când spun asta, mă gândesc la încântarea și la bucuria fără margini a unor prieteni de departe, la vederea unor cirezi de vite adăpându-se la asfințit în apele unui râu curgând leneș într-o câmpie, la răbdarea cu care aceștia așteaptă ca păstorul și turmele sale să treacă de cealaltă parte a șoselei și profită de ocazie pentru a mai face câteva poze de colecție, ca să nu mai spun de căruțele care, dacă sunt menite să-l exaspereze pe șoferul autohton, deșteaptă melancolii adânci în sufletul călătorului străin ce-și amintește de copilăria alături de bunicul sau străbunicul. Și asta e de ajuns pentru ei să-i facă să revină, așa cum singura motivație a altora e să viziteze România doar pentru că e una din puținele țări europene unde se mai află lupi în libertate, căci în Vest se fac în prezent eforturi uriașe pentru a fi repopulate areale întinse cu aceste animale pe cale de dispariție. Nu pot decât să sper că vom ști să ne păstrăm acest avantaj, în condițille în care suntem campioni la defrișări și la aruncat peste tot mormane de gunoaie.

România și-a păstrat acel aer de inocență a vremurilor de demult, ceea ce provoacă turistului venit de la sute sau mii de kilometri un coup de foudre care poate fi iremediabil. O dovedesc cele spuse mai sus, o întăresc alte exemple asemenea despre care citeam deunăzi în presă. România te face să respiri aerul copilăriei de odinioară, dar numai dacă ai finețea de a te menține în echilibru pe linia fină care separă sublimul de grotesc. Altfel, ajungi să-ți dorești ca vacanța ta să se termine mai repede și să te întorci acasă, obosit de praful de pe șosele, sătul să umbli în van pe coclauri căutând un obiectiv turistic pe care demult doreai sa-l vezi, dar la care, din lipsă de indicatoare, ajungi cu greu sau deloc (ați încercat vreodată să vizitați Sarmisegetuza ?), îndurerat când vezi frumusețea din jur pervertită de plăgi de gunoaie. Inainte de a fi o afacere din care să iasă bani grei la buget, turismul e o chestiune de bun simț care ne privește pe toți.