Blog

18/08/2010 20:25

Sighisoara versus Cagnes sur Mer

Mă veți întreba poate de ce am pus laolaltă două localități atât de diferite, prima de-a noastră, arhicunoscută și cu care ne mândrim nevoie mare, cea de-a doua, de la malul Mediteranei, de care puțini au auzit și care cel puțin pentru noi, românii, nu beneficiază de rezonanța istoric-cultural-turistică a celei dintâi. Ei bine, ambele sunt cetăți medievale conservate ca atare până în zilele noastre și atrag anual mii de turiști. Nimic surprinzător până aici. Și totuși, în ciuda sitului deosebit de care beneficiază Sighișoara, a clădirilor de sute de ani care stau drept mărturie a unui trecut pe care ca prin miracol am reușit să-l conservăm, ți se face la un moment dat lehamite de praful de pe străzile pietruite, de gunoaiele care stau și aici aruncate (că doar suntem în România, nu?), de prăvăliile kitchoase unde găsești în proporție de 90% suveniruri purtând marca Dracula (și aici, noroc de Bram Stocker care s-a gândit, înaintea Elenei Udrea la brandul nostru de țară!). Din Turnul cu Ceas, priveliștea e, într-adevăr, minunată, dar ca să ajungi până sus, trebuie să urci anevoie niște scări vechi și prăfuite din lemn care scârție chiar și sub greutatea unui copil și să faci față, cu multă răbdare și cu zâmbetul pe buze, valului de turiști care coboară, obligându-te în permanență să cauți un refugiu pentru a face loc.

Iar Cagnes-sur-Mer? Ei bine, asta e o altă poveste. Respirând un aer medieval care te poartă departe în timp, micul burg medieval, perfect conservat, (și asemeni Sighișoarei, locuit) te îmbie să te pierzi pe străduțele lui înguste și abrupte, departe de zarva turiștilor. Casele din piatră pe care citești patina timpului, pierdute sub glicine ori bougainviliers nu au  aerul ponosit pe care îl vezi la noi. Nici urmă de buticuri. Doar câteva plăcuțe care marchează anumite locuri de importanță istorică locală. Iar sus, în piața din curtea castelului care domină peisajul, poți să te oprești pentru un moment de desfătare la o terasă în stil franțuzesc și să admiri o  priveliște superbă: munți stâncoși pe care stau cocoțate case cochete din piatră, valea adâncă cu chiparoși și palmieri. Iar de cealaltă parte, marea. Și nici o taxă, în afară de vizitarea castelului (la Sihgișoara se plătește intrarea în cetate cu mașina, vizitarea Turnului, intrarea în Biserica din Deal). Fără praf, fără gunoaie, fără larma de bâlci tipic românească.

E drept că nu prea putem compara Evul Mediu românesc cu cel occidental, nici cele două zone geografice, dar aici e vorba de punerea în valori a trecutului, făcând din el obiectiv turistic. Faptul că cei ce au trăit înaintea noastră au putut să ne lase ceva de pe urma căruia să scoatem bani astăzi, nu ne obligă oare, să avem grijă de această moștenire? Mai ales că noi  nu vom putea lăsa celor ce vin decât fie datorii la bancă, fie vile imense și de prost gust. Și mormane uriașe de deșeuri, praf și nepăsare.

de Anca Magurean - redactor Hoinareala.ro