Casa Cuza Voda din Galati

Home / Case memoriale / Casa Cuza Voda din Galati

Adresa

alati str. Cuza Voda nr. 80, Galati

Descriere generala

In aceasta cladire a locuit Alexandru Ioan Cuza (primul domnitor al Principatelor Romane), in perioada 1844 - 1859, cat a detinut functia de presedinte al Judecatoriei si parcalab al judetului Covurlui.

In 1937 ia fiinta "Asociatia Cuza Voda", care avea ca scop, printre altele, sa restaureze casa si sa o transforme intr-un muzeu. Donatia invatatorilor Ecaterina si Paul Pasa a constituit nucleul preconizatei expozitii. La 24 ianuarie 1939 se deschide muzeul. In perioada 1950 - 1956 in cladire sunt reunite colectiile Muzeului de Arta si ale Muzeului de Stiintele Naturii. Pentru restaurarea cladirii, din 1986 muzeul a fost inchis publicului.
Din anul 1995 este cunoscut drept Muzeul "Casa Cuza Voda", iar din 20 mai 2004, intr-o aripa a casei are loc vernisajul expozitiei permanente de numismatica, medalistica, filatelie.

Primele trei sali de la parter prezinta specificul saloanelor mondene galatene, cu mobilier din cele mai reprezentative stiluri ale epocii (exemplu: biblioteca daruita de Carol I lui Mihail Kogalniceanu). Sala IV este dedicata progreselor stiintei si tehnicii din aceeasi perioada (exemplu: un automobil al firmei "De Dion-Bouton", model frantuzesc, construit in 1898, echipat cu motor cu ardere interna). Exponatele salii de la etaj sunt relevante pentru activitatea si personalitatea domnitorului Cuza, familiei sale si a colaboratorilor (piese de arta decorativa, vesminte si accesorii etc).

----------------------
Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Moldova, astăzi în România – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România. A participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern.

Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.
Această abdicare silită putea avea consecinţe grave pentru România, pentru că:
1. după înlăturarea lui Cuza, satele au fost înspăimântate că reforma agrară nu va mai avea loc.
2. la 3 aprilie 1866 la Iaşi o demonstraţie a Mişcării Separatiste care a cerut anularea unirii Moldovei cu Ţara Românească,
3. Poarta Otomană a mobilizat armata la Dunăre pentru a interveni în România, unirea fiind recunoscută doar pe timpul domniei lui Cuza.
4.

Restul vieţii sale şi-a petrecut-o în exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena şi Wiesbaden. A fost înmormântat iniţial la Biserica Domnească de lângă Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorinţei sale, iar după cel de-al doilea război mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.