Casa memoriala Avram Iancu

Home / Case memoriale / Casa memoriala Avram Iancu

Adresa

comuna Avram Iancu, Str. Incesti, Alba

Descriere generala

Aproape de malul Ariesului si inconjurata cu brazi falnici se afla casa veche, unde s-a nascut si a copilarit Iancu. Ea a fost construita n anul 1800 de catre tatal Iancului, iar fiul acestuia a lasat-o, prin testamentul din 1850, "In folosul natiunii romne" impreuna cu toata averea spre a se intemeia o Academie de drept, convins fiind ca pe calea juridica natiunea romna si va redobandi drepturile.

Casa, monument de arhitectura populara, este o constructie specifica zonei, pe o temelie de piatra cu pereti de lemn, batuti cu sipci, tencuiti si varuiti. Edificiul are 2 camere si un "tarnat", precum si un acoperis in patru ape, mai inalt de doua ori si jumatate de cat peretii cladirii, acoperit cu sindrila de brad. Interiorul pastreaza o parte din mobilierul si decoratia originale: masa, lavite, scaune, podisori, blide, icoane, chindee, precum si obiecte personale ale Iancului: leaganul, fluierul, sabia, briciul, precum si alte obiecte intre care copia portretului executat de Barbu Iscovescu.
Prin grija Societatii "Astra" casa a devenit un mic edificiu muzeal, inca din anul 1880. Cu ocazia comemorarii a 100 de ani de la nasterea lui Avram Iancu, in 1924, cand au fost organizate importante serbari, Societatea "Astra" a intemeiat o fundatie formata din scoala, biblioteca, biserica si muzeu. Noua cladire a fost construita tot din lemn, pentru a se armoniza cu casa veche, cu demisol si parter ce ncadra pe trei laturi vechiul edificiu.
In aceasta noua cladire a functionat permanent o expozitie muzeala dedicata marelui nostru erou.

Cu ocazia sarbatoririi, n 1972, a 100 de ani de la moartea eroului si, in 1974, a 150 de ani de la nasterea sa, Muzeul Unirii din Alba Iulia a organizat o noua expozitie de istorie si etnografie la parterul si demisolul ntregii cladiri. Primele sali ale expozitiei infatiseaza evenimentele premergatoare revolutiei din anul 1848, reliefand traditiile de lupta din aceasta zona manifestate n timpul miscarii lui Sofronie si al rascoalei lui Horea, Closca si Crisan.
E prezenta apoi copilaria si anii de studii ai eroului la scolile de Zlatna, Cluj si Targu Mures. In 1848 Iancu a devenit conducatorul revolutiei armate, eroul muntilor, iar expozitia reda activitatea si ordinele sale primite in timpul revolutiei, apoi activitatea dintre anii 1850 si 1853 si peregrinarile lui prin muntii din ultima parte a vietii.
Numeroase documente, portrete, arme, relatari redau impresionanta sa activitate revolutionara precum si imensa sa suferinta. Portretele executate in diferiti ani stau marturie evolutiei destinului sau.
In incheierea expozitiei este redata personalitatea lui n constiinta generatiilor si pretuirea pe care contemporanii nostri o aduc nobilei sale lupte pusa in slujba intereselor natinii romne.

Expozitia de etnografie cuprinde o sala de arta populara, piese rare din costumul vechi motesc, precum si textile de casa si mobilier al interioarelor din zona. Urmeaza prezentarea ocupatiilor traditionale: pastoritul, agricultura, vnatoarea, pescuitul, accentul punndu-se pe ilustrarea ocupatiei de baza, prelucrarea lemnului, ilustrat printr-o suita de unelte si o colectie completa de produse mestesugaresti: tulnice, donite, ciubere, butoaie. in ultima sala se poate vedea caruta cu cobara ncarcata cu ciubere, mijlocul de transportal motilor in peregrinarile lor prin tara pentru a-si vinde produsele.
Dupa 4 km se ajunge in centrul comunei Avram Iancu care are in componenta 38 sate si cranguri raspandite pe toate culmile. Langa caminul cultural a fost ridicat n 1968, cu ocazia implinirii a 50 de ani de la unirea Transilvaniei cu Romnia, bustul lui Avram Iancu, realizat in bronz de sculptorul Romul Ladea. Eroul este reprezentat monumental,i in atitudine de vizionar, cu mana dreapta pe piept, cu stanga pe manerul sabiei si cu privirea cutezatoare inainte.

----------------------
Avram Iancu (n. 1824, Vidra de Sus - d. 10 septembrie 1872, Ţebea) a fost un avocat român transilvănean care a jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Ţării Moţilor în anul 1849, calitate în care a comandat armata românilor transilvăneni, cu ajutor austriac, împotriva trupelor revoluţionare maghiare ale lui Lajos Kossuth.

S-a născut în Munţii Apuseni într-o familie de moţi înstăriţi. Tatăl său, Alexandru Iancu, a fost pădurar, apoi jude domenial. Având o situaţie materială bună, a urmat clasele elementare la Poiana Vadului şi Abrud, gimnaziul inferior la Zlatna, iar gimnaziul superior la Liceul Piarist din Cluj. Începând cu anul 1844 a urmat Facultatea de Drept la Cluj. Din anul 1846 a devenit cancelarist la Târgu Mureş. Îşi ia examenul de avocat în anul 1848.

În anul 1852 tânărul împărat Franz Joseph a întreprins o vizită în Transilvania, agenda călătoriei fiind stabilită de Felix Schwarzenberg, guvernatorul Marelui Principat al Transilvaniei. La cererea lui Avram Iancu împăratul a modificat traseul vizitei, a mers în Munţii Apuseni, a prânzit la Găina, a trecut prin Vidra şi a înnoptat pe 21 iunie 1852 la Câmpeni. Avram Iancu s-a prezentat seara târziu la cartierul împăratului, după ce acesta se culcase, obosit de călătorie. Nemulţumit că nu este primit pe loc în audienţă, Avram Iancu a iscat o altercaţie cu şeful de cabinet al împăratului, motiv pentru care a fost dat afară de jandarmi. Ulterior a refuzat să primească decoraţia acordată de împărat pentru meritele sale din timpul luptelor contra revoluţionarilor maghiari.

Iubita cu care a avut cea mai îndelungată relaţie a fost Johanna Farkas, cunoscută ca Háni, o tânără maghiară din Abrud. Tatăl Johannei Farkas locuia în Abrud, unde activa fie ca preot, fie ca avocat. Se numea Tamás Farkas şi era protestant de confesiune unitariană.
Mama Johannei era de religie romano-catolică. Potrivit datinii, Háni a fost botezată în confesiunea mamei. Tânăra se născuse în 1834 şi era cu zece ani mai tânără decât Iancu. O mărturie orală consemnată de Ioan Lupaş menţionează că Háni l-a salvat pe iubitul ei în cea mai periculoasă clipă din viaţa acestuia, în luna mai a anului 1848, când maiorul Hatvani intra pe neaşteptate în Abrud pentru a-l surprinde pe Iancu, care se afla în casa avocatului Tamás Farkas, tatăl Johannei.
Aflând că trupele revoluţionare maghiare se apropie de oraş, Háni l-a înştiinţat pe Iancu, l-a rugat să plece numaidecât pentru a-şi salva viaţa şi l-a condus prin grădina din spatele casei. Astfel Iancu a părăsit Abrudul în ultima clipă şi s-a îndreptat spre Câmpeni, unde a organizat contraofensiva împotriva lui Hatvani.

În ultimele două decenii ale vieţii sale a suferit de o boală psihică. A rămas în memoria colectivă ca umblând din sat în sat şi cântând din fluier. S-a stins din viaţă la 10 septembrie 1872 la Baia de Criş. A fost îngropat la Ţebea, jud. Hunedoara, lângă "Gorunul lui Horea".