Castel din Pănet

Home / Castele / Castel din Pănet

Adresa

localitatea Pănet, Mures

Descriere generala

Castelul nu mai exista astazi desi el este el este in arhivele Direcţiei Monumentelor Istorice.

-------------------------
Dacă vă aflaţi cumva în comuna Pănet cu scopul de a vă pierde niţeluş timp prin zonă, nu întrebaţi de castel. Nu de alta, dar n-are rost. Într-adevăr, construcţia cu pricina figurează de vreme îndelungată pe lista monumentelor istorice, dar asta n-are a face cu realitatea.

Că doar nu e musai ca teoria să se potrivească tot timpul cu practica...

Localitatea e chiar arătoasă şi are o mulţime de puncte de atracţie: biserica ortodoxă, veche de sute de ani, sediul primăriei care luceşte mai abitir decât un sediu de bancă, chiar şi bodega comunală care a deschis pe timp de vară o ditamai terasa cu umbreluţe şi televizor.
Castelul, în schimb, lipseşte cu desăvârşire. De cât timp, nimeni n-are habar. “Poate de vreo sută de ani”, încearcă o estimare primarul Mihaly Bartha. Oamenii privesc tâmp când îi întrebi. Ridică din umeri şi nu pricep nimic. Asemenea dihănii de clădiri au văzut doar în filme, nicidecum pe plaiurile lor. Mult mai arţăgoşi se arată a fi bătrânii. Pentru ei, simplul fapt că un străin îi prinde cu lecţia neînvăţată, îi scoate din minţi: “Fugi dom’le de-aici, îţi arde de glume? Noi aici ne-am născut şi am crescut, dar de aşa ceva n-am auzit... Iar dacă niciunul din noi nu are habar, înseamnă că ceea ce cauţi dumneata nu există!”

Şi totuşi, conacul din Pănet a existat. Satul apare în registre oficiale încă din anul 1332, sub forma unei cetăţi cu zece porţi. În acest aşezământ, un rol deosebit de important l-au jucat de-a lungul timpului, două familii nobiliare: Alardy şi Bethlen. Mai târziu, întreaga moşie a ajuns în posesia principalului judecător regesc Gaspar Janos, a cărui văduvă a donat în anul 1630 casa, moara şi o parte din domeniu lui György Bethlen.
Se povesteşte că după primul război mondial, schimbarea economică a zdruncinat atât de mult starea materială a familiei Bethlen încât aceasta a pierdut practic tot ce avea. Aşa a intrat în posesia întregii averi economistul şef, Farkas I. Despre conacul nobiliar, scrierile vremii notează că era pe cât de mic, pe atât de cochet. Aici exista, lucru total neobişnuit în acele vremuri, un loc special pentru fumat. Se spune că la conac se fuma cu pasiune, dar cu toate acestea nimeni n-ar fi îndrăznit să o facă în altă parte decât în locul special amenajat. Şi pentru ca plăcerea tutunului să fie savurată la maxim, meşteri din sat lucrau cu mare migală cozi de pipă, din lemn de piper. Acum, de toate n-a mai rămas nici amintirea.

Sursa: Ziarul de Mures