Caving » Adauga firma

Firme organizatoare Echipamente Descriere Favorit

Descriere generala

ALTE DENUMIRI: Speoturism, Spelunking

Caving-ul sau speoturismul reprezinta activitatea de explorare a pesterilor. Explorarea avenelor (prapastie circulara care comunica cu exterioarul, intalnita des in zona pesterilor si in general in zonele calcaroase) dupa cum o arata si forma lor, reprezinta explorarea verticala a mediului acestora si este o subcategorie a activitatii de caving, desi unele persoane sustin ca este mai mult o versiune mai extrema a acestuia.
Caving-ul sau speoturismul sunt activitati recreationale si nu trebuie confundate cu speologia care reprezinta studierea stiintifica a pesterilor si a mediului acestora.

Provocarile sportului depind de pestera vizitata dar de cele mai multe ori presupun abordarea corecta a avenelor, a zonelor inguste sau a apei (desi scufundarea in apele pesterilor se numeste cave diving si reprezinta o categorie aparte pe care doar putini au curajul sa o incerce). In timpul activitatii sunt deseori necesare tehnici de catarare sau mers pe burta precum si folosirea frecventa a franghiilor pentru siguranta maxima atunci cand se doreste traversarea unor pasaje adanci sau alunecoase

Caving-ul este practicat atat pentru placerea propriu-zisa a activitatii cat si pentru exercitiul fizic pe care il presupune uneori, desi exista o varietate mare de dificultati, de la foarte usoare la foarte dificile. Labirinturile vaste si inca izolate ale pesterilor au ramas unele din putinele zone de pe glob inca neexplorate de om si se depund eforturi mari pentru localizarea lor si patrunderea in ele. Obtinerea accesului aici presupune sapaturi sau scufundari periculoase.

EXPLORAREA CA RECREERE
Pesterile au fost explorate din necesitate de mii de ani, la inceput pentru a oferi adapost impotriva naturii sau inamicilor, iar mai apoi din curiozitate sau din motive mistice. Cu toate acestea, doar in ultimele doua secole, activitatea a evoluat intr-o modalitate sofisticata si atletica de petrecere a timpului liber. In ultimele decenii caving-ul s-a dezvoltat considerabil datorita disponibilitatii echipamentelor moderne si de protectie. Caving-ul a inceput recent sa fie considerata de unele persoane drept un sport extrem, desi nu este considerat la fel si de practicantii sportului, carora le displace aceasta etichetare din cauza conotatiilor termenului percepute ca neglijand siguranta, fapt care nu s-ar aplica la caving.

ECHIPAMENT
Echipamentul de protectie este o componenta importanta in caving. Practicantii poarta casca de protectie, iar sursa de lumina o reprezinta lanterna montata pe casca, fie cu halogen, fie varianta mai avansata cu LED-uri. Foarte des practicantii mai au o lanterna de rezerva in cazul in care prima cedeaza.

Tipul de imbracaminte purtat variaza in functie de mediul pesterii explorate sau a culturii prezente in regiune. In pesterile reci, persoanele poarta haine cu un strat calduros care isi mentine proprietatile atunci cand este ud precum un costum de lana sau polipropilena, acoperit cu un strat de material impermeabil. In pesterile calde, se poarta haine mai subtiri, de obicei din polipropilena, care protejeaza impotriva abraziunii si mentine corpul la temperatura normala.

In picioare, practicantii incalta bocanci in genul celor de hiking in pesterile uscate si cizme de cauciuc cu sosete de neopren, in cele umede. Se mai folosesc uneori genunchere si chiar cotiere pentru zonele in care este nevoie sa se mearga pe burta. In functie de natura pesterii, se poarta si manusi impotriva abraziunilor sau a frigului.
In plus fata de echipamentul deja descris, practicantii mai poarta la ei truse de prim ajutor, echipament de urgenta si mancare.

SIGURANTA
Pesterile pot reprezenta locuri periculoase. Cele mai mari riscuri intalnite in caving sunt hipotermia, cazaturile, inundatiile si extenuarea fizica. Dupa cum am mai precizat, totul depinde de pestera, este greu de imaginat ca cineva poate sa cedeze fizic intr-o pestera usor de explorat chiar si pentru un copil. Cu toate acestea, riscurile exista.
Salvarea persoanelor din subterane este dificila, necesita timp, abilitati speciale, antrenament si echipament adecvat. Interventiile de urgenta majore in pesteri implica de obicei efortul a zeci de persoane specializate, care se pot pune pe ei insisi in pericol in decursul interventiei.

Totusi, caving-ul nu este neaparat un sport de risc mare, mai ales daca nu implica escaladari sau scufundari iar accidentele sunt destul de rare. Ca in orice sport cu efort fizic, a-ti cunoaste propriile limite este cheia sigurantei.

Riscurile sunt minimizate printr-un numar de tehnici:
• verificarea pesterii cu privire la riscul de inundatii din timpul expeditiei. Apa de ploaie patrunsa in subteran poate sa inunde o pestera foarte rapid, prinzand in capcana oameni, care risca sa se inece.
• alcatuirea unor echipe, de preferabil de minim 4 practicanti. Daca cineva se raneste, o persoana sta cu cel accidentat in timp ce ceilalti doi merg dupa ajutor, ajutandu-se reciproc la iesirea la suprafata.
• notificarea oamenilor din afara pesterii asupra timpului estimativ de intoarcere. Daca acestia intarzie prea mult sa se intoarca, se organizeaza o echipa de cautare de catre persoane special antrenate in interventii de urgenta
• folosirea unor lanterne cu bateri suplimentare. Speologii americani recomanda ca fiecare om sa transporte cel putin 3 surse de lumina de om, iar cei europeni recomanda cel putin doua
• imbracaminte si incaltaminte rezistente adecvate tipului mediului din pestera
• pasajele pesterilor par diferite din diferite directii. In pesterile lungi si complexe, pana si practicantii experimentati se pot pierde. Pentru a reduce riscul de a pierdere a orientarii, este necesara memorarea infatisarii punctelor importante de pe parcursul traseului. Fiecare membru al echipei are responsabilitatea sa memoreze traseul de iesire din pestera. In unele pesteri este posibil sa se marcheze punctele cheie prin formarea unor mici gramezi de roci sau sa lase un semn non-permanent precum banda adeziva lipita intr-o zona vizibila.

CONSERVARE
Multe elemente gasite in pesteri sunt fragile si pot fi stricate chiar si prin cea mai mica atingere. Poluarea este de asemenea un motiv de ingrijorare. Avand in vedere ca apa care curge prin pesteri, ajunge in diferite rauri, orice poluare a acestora poate avea multe efecte la distanta.

Speciile care traiesc in pesteri sunt de asemenea foarte fragile si deseori specii particulare care se gasesc intr-o anumita pestera nu se mai gasesc in alta parte a lumii. Aceste vietati sunt intr-un climat cu temperatuta si umiditate constante si orice tulburare poate interveni in ciclul de viata al speciei. Desi natura salbatica din pesteri nu este intotdeauna vizibila, ea este prezenta in majoritatea pesterilor.

Liliecii sunt una din cele mai fragile specii de animal. In ciuda reputatiei inspaimantatoare a acestora prezentata in filme sau alte medii, liliecii au mai multe motive de ingrijorare decat viceversa. Liliecii pot fi benefici oamenilor in multe moduri, in special in rolul lor ecologic foarte important in a reduce populatiile de insecte daunatoare si polenizarea anumitor specii de plante. Liliecii care hiberneaza sunt cei mai vulnerabili in timpul sezonul de iarna cand nu exista nici o sursa de hrana la suprafata care sa reaprovizioneze energia acestora, in cazul in care se trezesc din hibernare. Liliecii care migreaza sunt cei mai sensibili in timpul lunilor de vara cand isi cresc puii. Din aceste motive, vizitarea pesterilor locuite de lilieci care hiberneaza este descurajata in timpul lunilor reci iar vizitarea pesterilor locuite de lilieci care migreaza este descurajata in timpul lunilor calde.

Unele pasaje din pesteri pot fi marcate cu banda adeziva sau alte tipuri de indicatori pentru a demarca zonele biologice, estetice sau arheologice sensibile. Traseele marcate incearca evitarea zonelor fragile precum cele cu aluviuni si nisip care dateaza chiar si de mii de ani, de ultima oara cand apa a inundat pestera. Asemenea depozite pot fi stricate cu usurinta de un singur pas gresit. Acelasi lucru se poate intampla si cu artefactele umane precum produse din fibra care se pot destrama la o singura atingere.

INSTITUTE
Exista o multitudine de organizatii in fiecare tara care supravegheaza activitatile ce se desfasoara in pesterile tarilor lor. Cu mandria greu de ascuns, subliniem faptul ca in Romania, la Cluj a fost fondat primul institut de speologie din lume (Institutul de Speologie Emil Racovita) in anul 1920 de catre savantul, exploratorul, biologul si speologul Emil Racovita

CEA MAI CEA
Sistemul de pesteri cu cea mai mare lungime a pasajelor este Mammoth Cave (Pestera Mamut) din Kentucky, SUA cu o lungime de 591 km. Cea mai adanca pestera, masurata de la punctul cel mai superior pana la cel mai de jos este pestera Voronya din Georgia cu o adancime de 2191 m. Cea mai lunga avena se afla in Vrtoglavica din Slovenia si are 603 m.

ORIGINI
Caving-ul a isi trage radacinile din explorarile efectuate de francezul Édouard-Alfred Martel (considerat de altfel parintele speologiei) care a reusit explorarea pesterii Gouffre de Padirac in 1889 si prima explorare a unei avene de 110 m in pestera Gaping Gill din Yorkshire, Anglia in 1895.

Caving-ul ca activitate de recreere s-a dezvoltat constant in ultimele decenii, odata cu aparitia echipamentelor de protectie moderne.