Activitati de top - Fotbal pe sintetic » Adauga terenuri

Home / Fotbal / Date

Terenuri sintetice Echipamente fotbal Date tehnice Favorit

Filtreaza

Terenurile de fotbal cu gazon artificial

autor

DENUMIRI: Fotbal pe teren sintetic, fotbal pe teren artificial, minifotbal

Gazonul sintetic este o suprafata artificiala fabricata din materiale sintetice, conceput sa arate ca iarba naturala. Este cel mai des folosit pentru terenuri unde au loc sporturi care in mod normal se joaca pe iarba. Se folosesc insa si pentru peluzele din fata caselor sau alte aplicatii comerciale.

APLICATII
Cele mai importante aplicatii ale gazonului sintetic raman in domeniul fotbalului, fie ca este vorba de terenuri de dimensiuni normale fie pentru terenuri mai mici, amplasate de obicei in zone urbane in care doritorii se poata bucura de o partida rapida de fotbal.

Unele cluburi de fotbal din Europa si-au instalat suprafete artificiale inca din anii ’80 si se numeau “gazoane de plastic” in tari precum Anglia. O serie de stadioane ale catrova cluburi profesioniste din Anglia au adoptat gazoanele printre care Loftus Road al formatiei Queens Park Rangers, Kenilworth Road al echipei Luton Town, Boundary Park al Oldham Athletic si Deepdale al formatiei Preston pana cand Asociatia Engleza de Fotbal (FA) le-a interzis in 1988. Terenurile sintetice isi castigasera o reputatie proasta pe ambele parti ale Atlanticului atat printre jucatori cat si printre fani.

Primele gazoane sintetice erau suprafete mult mai dure decat iarba si curand a devenit o suprafata de joc care cauza mai multe accidentari, in special accidentari mai grave ale articulatiilor decat s-a fi intamplat pe o suprafata cu iarba. Mai mult, suprafata era considerata de catre fani si mult mai putin estetica.
In anii ’90 multe din cluburile nord americane au renuntat si ele la terenurile sintetice si au reinstalat iarba naturala.
Ulterior folosirea gazonului artificial a fost interzisa pe rand de FIFA, UEFA si asociatiile de fotbal locale.

In ultimii ani, atat FIFA cat si UEFA si-au exprimat interesul in reintroducerea gazoanelor artificiale, pe masura ce tehnologiile au tot avansat. UEFA s-a si implicat activ in programe care testeaza gazonul sintetic, avand grija sa respecte si criteriile impuse de FIFA.
O echipa alcatuita din reprezentanti ai FIFA, UEFA si ai firmei germane Polytan au realizat si aprobat o serie de teste pe stadionul echipei austriece Salzburg, Wals-Siezenheim (denumit astazi Red Bull Arena). Este al doilea gazon sintetic de 2 stele aprobat de FIFA, dupa ce clubul olandez Heracles a primit certificatul FIFA in august 2007.
UEFA a anuntat din sezonul 2005-2006 ca suprafetele artificiale aprobate vor fi permise sa fie utilizate in competitii.

METODE
Majoritatea gazoanelor sintetice folosesc fire de polipropilena de aproximativ 5 cm (minimul este 2,2 cm) lubrifiate cu silicon si prinse in smocuri intr-un material. Pe spatele materialului este aplicat un strat de latex pentru a da stabilitate si o ancorare buna a smocurilor. Acestui complex ii este apoi “presarat” un strat de nisip si granule de nisip, care tin fibrele drepte si furnizeaza un nivel optim de absorbtie a socurilor si de deformare. Aproape toti principalii 15 producatori de gazon sintetic aprobati de FIFA folosesc aceasta metoda.
Cealalta metoda, utilizata la terenul scotienilor de la Dunfermline, contine un strat principal de polipropilena expandata, un material spumos creat initial ca absorbant de socuri pentru industria auto. Firele de iarba sunt tot din fibre de polipropilena, dar sunt mai scurte si mai dens inpachetate. Intre aceste fire sunt presarate fibre scurte, ondulate, asemantoare arcurilor care tin firele drepte. Printre toate acestea se imprastie un strat de granule de cauciuc.

GAZONUL ARTICIAL MODERN
La inceputul secolului 21, au fost dezvoltate suprafete de joc noi folosind nisip si straturi de cauciuc. Aceste suprafete “de-a doua generatie” sau “de-a treia generatie” cu iarba artificiala sunt de cele mai multe ori aproape imposibil de deosebit de iarba naturala, de la distanta. Sunt considerate a fi la fel de sigure pentru jucatori precum suprafetele de iarba naturala, poate chiar mai sigure in conditiile unor temperaturi scazute.

Din ce in ce mai multe cluburi din Europa doresc sa isi instaleze noile suprafete artificiale in special pentru capacitatea lor a putea fi folosite pe orice vreme. Avand in vedere ca in diferite zone, multe meciuri se amana din cauza ca terenul ingheata, asociatiile de fotbal locale iau in considerare tot mai mult introducerea terenurilor sintetice.

Liga Scotiana de Fotbal (Scottish Premiere League) a interzis gazoanele artificiale pentru competitii in 2005, dupa un experiment de 2 ani realizat de echipa Dunfermline Athletic care a instala gazon sintetic XL Turf fabricate de firma XL Generation. Conducerea formatiei a fost multumita de suprafata dar liga a interzis folosirea ei din cauza unor plangeri venite din partea unor cluburi vizitatoare ca Celtic sau Rangers.

Instalarea gazonului sintetic pe stadionul Borussia-Park din Mönchengladbach se pare ca este un alt pas major in calitatea si evolutia suprafetelor de iarba artificiala.

Pe 17 octombrie 2007 un meci international contand pentru Campionatul European 2008 intre Rusia si Anglia s-a desfasurat pe o suprafata sintetica, pentru a contracara conditiile nefavorabile, pe stadionul Luzhniki din Moscova. A fost unul dintre primele meciuri oficiale care s-au jucat pe o astfel de suprafata aprobata atat de FIFA cat si de UEFA. Cu toate acestea, UEFA a decis ca finala UEFA Champions League 2008 ce urma sa fie sustinuta pe acest stadion, trebuie sa aiba loc pe iarba naturala, asa ca un gazon natural a fost instalat temporar pentru finala. UEFA a subliniat ca gazonul sintetic trebuie sa constituie o optiune doar acolo unde conditiile climatice o cer.

Alte domenii in care se mai foloseste gazonul sintetic sunt: ski-ul si snowboarding-ul pe iarba, hocheiul pe iarba sau tenisul.

AVANTAJE SI DEZAVANTAJE
Avantaje:
• gazonul artificial poate fi o solutie buna atunci cand mediul este in mod deosebit ostil ierbii naturale
• gazoanele artificiale rezista pana la 10 ani
• unele sisteme pentru gazoanele sintetice permit integrarea unor fibre optice in gazon care permit luminarea unor reclame sau pentru design

Dezavataje:
• unele gazoane necesita straturi de nisip, silicon si granule de cauziuc, fabricate din cauciucuri de masina reciclate; astfel de material poate sa contina metale grele care se pot scurge in panza freatica
• necesita dezinfectii periodice din cauza ca agentii patogeni nu sunt distrusi la fel ca in iarba naturala; in ciuda acestiu fapt, studii recente au sugereaza ca unii microbi sunt mai putini activi pe suprafata artificiala
• luxatia degetului mare de la picior este o conditie medicala des intalnita in jocurile pe teren sintetic
• frecarea dintre piele si iarba artificiala cauzeaza abraziuni si arsuri mai grave decat pe iarba naturala. Totusi, unele suprafete sintetice de a treia generatie, au eliminat aceasta probleme prin folosirea firelor de polietilena
• suprafetele sintetice tind sa retina mai multa caldura cand sunt expuse la soare
• multi jucatori sustin ca se accidenteaza mai usor la picioare; unii chiar refuza sa joace pe terenuri sintetice si au fost cazuri de jucatori care au refuzat sa semneze pentru o echipa de teama ca se vor accidenta pe gazonul artificial al stadionului

ORIGINE
David Chaney, care s-a mutat in Raleigh in 1960 si ulterior a servit ca decan la North Carolina University Colegiul de Textile, a condus echipa de cercetatori de la RTP (Research Triangle Park) care a creat faimosul gazon sintetic. Aceasta realizare a determinat revista Sports Illustrated sa il declare pe Chaney ca omul responsabil pentru dezvoltarea sporturilor indoor.

Gazonul artificial a iesit in evidenta pentru prima oara in 1965, cand compania americana AstroTurf a instalat o suprafata sintetica in nou construita arena Astrodome din Huston, Texas. Folosirea gazonului AstroTurf si a suprafetelor similare s-a extins in anii ’70 si se instala atat pe arene indoor cat si pe stadioanele de baseball din SUA si Canada.