Mănăstirea Agafton

Home / Manastiri / Mănăstirea Agafton

Adresa

comuna Curteşti, Botosani

Descriere generala

Hram: Pogorârea Duhului Sfânt
Datare: 1740
Ctitor: sihastrul Agafton
Tip: maici

Mănăstirea Agafton este o mănăstire ortodoxă din România, situată în comuna Curteşti din judeţul Botoşani. Ea se află amplasată într-o zonă pitorească, pe culmea unui deal împădurit (la o distanţă de 8 km sud-vest de municipiul Botoşani).

Istoric
În perioada 1729-1740 pustnicul Agafton (de la numele căruia provine şi denumirea mănăstirii) a întemeiat aici o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Voievozi", biserică care a fost confecţionată din bârne groase de stejar. Schitul întemeiat de Agafton a fost obşte de călugări până la începutul secolului al XIX-lea, pentru ca mai apoi, prin anul 1814, în timpul mitropolitului Veniamin Costachi să fie transformat în mănăstire de călugăriţe, "unde au strălucit prin evlavie fiicele şi văduvele boierilor de altădată, precum şi toate acele fiice din popor ce au căutat o viaţă de linişte şi reculegere", după cum relatează autorul singurei monografii cunoscute a mănăstirii, Al. H. Simionescu [1].

Biserica de lemn are formă de navă, cu un mic turn în formă octogonală deasiupra naosului. Pictura bisericii este în frescă, fiind realizată de pictorul ieromonah Vartolomeu Dolhan în anul 1956. În jurul bisericuţei se află cimitirul călugăriţelor şi al călugărilor de demult. Aici se află şi mormintele celor trei mătuşi după mamă ale poetului Mihai Eminescu: Sofia, Fevronia şi Olimpiada Iuraşcu, ultima dintre ele fiind, pentru o vreme, stareţă a mănăstirii. Tradiţia povesteşte că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteştiul său natal pentru a-şi vizita mătuşile [2].

Între anii 1838-1843 a fost construită o nouă biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh", în stil moldovenesc, în formă de cruce, fără ornamentaţii exterioare şi cu acoperişul prevăzut cu trei turnuri mari de lemn, cu baza octogonală. Pictura bisericii a fost realizată în anul 1929 de către pictorul P. Livescu din Botoşani. Turnul clopotniţă a fost construit în anul 1878 în formă pătrată şi se termină cu o turlă rotundă asemănătoare celor de pe biserică.

În decursul timpului, acest sfânt lăcaş a cunoscut o amplă dezvoltare. Prin poziţia sa, mănăstirea a atras întotdeauna pe lângă pelerinii care veneau pentru închinare şi rugă şi o seamă de personalităţi cum ar fi: Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu ş.a. Mănăstirea era renumită prin atelierele sale manufacturiere, specific monahale: ţesătorie covoare, broderie, croitorie, tricotaj etc. În anul desfiinţării (1959), aici vieţuiau peste 300 călugăriţe care locuiau în case asemănătoare celor de la Mănăstirile Văratec şi Agapia.

Prin Decretul 410/1959, Mănăstirea Agafton a fost desfiinţată abuziv. Aici a fost organizat, în baza Decretelor 218/1960 şi 712/1966, Căminul de Bătrâni cu handicap Agafton care, prin Hotărârea Guvernului nr. 1161/1990, a trecut în subordinea Secretariatului de Stat pentru Persoane cu Handicap. În perioada în care bătrânii cu handicap au locuit în chilii, căsuţele au ajuns într-o stare de degradare avansată şi într-o stare de insalubritate totală, acestea nefiind dotate cu instalaţii de apă şi canal, motiv pentru care fiecare imobilizat la pat îşi avea hârdăul sub patul său. Unele dintre chilii au trebuit să fie astfel demolate, iar altele îmbibate de mizerie şi igrasie, constituind astfel focare de infecţie [3].

După Revoluţia din decembrie 1989, în luna martie 1991 Mănăstirea Agafton a fost reînfiinţată, timp de mai mulţi ani Mitropolia Moldovei şi Bucovinei judecându-se cu autorităţile de stat pentru recuperarea drepturilor de proprietate. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 6341/28 octombrie 1994 a Judecătoriei Botoşani şi prin Decizia nr. 996/19 octombrie 1995 a Curţii de Apel Suceava, irevocabilă, s-a restabilit şi reactivat Mănăstirii Agafton dreptul de proprietate asupra terenurilor şi căsuţelor (chiliilor) călugăriţelor.

Deoarece era vorba de un caz umanitar, în chiliile călugăriţelor locuind la acel moment 172 de bolnavi, din care 110 erau cronici nerecuperabili, neuropsihici şi alcoolici, 50 imobilizaţi la pat, iar ceilalţi, bătrâni abandonaţi de familie, nu s-a putut trece la o executare silită, din cauza lipsei fondurilor necesare pentru cumpărarea unui alt spaţiu în vederea transferării căminului. Abia în decembrie 1999, Căminul de bătrâni cu handicap a fost transferat în comuna Leorda, Botoşani, într-un local nou amenajat prin grija IPS Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

În prezent, Mănăstirea Agafton se află într-un amplu proces de restaurare. Poartă în poartă cu mănăstirea se află o tabără de copii.

Sursa: România - Harta mănăstirilor (Ed. Amco Press, 2000); Wikipedia