Descriere generala
Mountain biking-ul reprezinta sportul in care se merge pe biciclete off-road, de obicei pe un teren dificil. Majoritatea bicicletelor mountain bike au caracteristici similare, care scot in evidenta durabilitatea si performanta pe teren accidentat: roti late cu desen pronuntat, cadru gros sau suspensii duble pe furca fata. Elementele de durabilitate implica si o greutate mai mare a bicicletelor decat cele normale.
Mountain biking-ul necesita o oarecare anduranta, abilitati de mers pe bicicleta si incredere in fortele proprii si poate fi practicat aproape oriunde, cele mai cautate fiind traseele off-road sau cararile care serpuiesc prin munti, paduri sau campuri deschise, numite singletrack.
Avand in vedere ca ciclistii sunt de obicei departe de civilizatie, exista un sentiment puternic de incredere in sine sau in partenerii de drum in acest sport. Practicantii invata sa isi repare bicicletele stricate sau cauciucurile dezumflate pentru a evita sa ramana izolati.
ECHIPAMENT
• biciclete mountain bike – difera de bicicletele normale in mai multe moduri. Au un cadru mai mic si intarit, cauciucuri late, cu desen accentuat cu mici aderente si montate pe o janta mai rezistenta decat majoritatea bicicletelor non-mountain. Mai prezinta o varietate mare de viteze pentru a facilita urcarea pe dealuri abrupte sau peste obstacole, un ghidon mai lat care se poate ridica permitand o pozitie mai dreapta pe bicicleta si de obicei un sistem de suspensii fie pe roata din fata fie pe ambele. Mountain bike-urile vin de obicei cu discuri de frana similare celor folosite la automobile, fata de cele normale atasate pe janta.
• pedale – variaza de la pedale simple platforma, pe care ciclistul isi aseaza piciorul, la pedale mai complexe, unde ciclistul foloseste o incaltaminte echipata special cu o talpa care se prinde mecanic de pedala. Pedalele care acopera degetele sunt rar folosite pentru ca nu sunt la fel de practice.
• casca de protectie – ofera o protectie importanta capului in cazul unei cazaturi. Se folosesc atat casti normale cat si casti care acopera tot capul, in genul celor pentru motociclete.
• manusi – difera de manusile pentru biciclete normale prin faptul ca au o constitutie mai rezistenta si acopera de obicei toate degetele in intregime pentru protectie. Prezinta uneori o zona captusita pentru incheieturi. Ca substituent se pot folosi manusi de piele normale
• ochelari – cu diferente mici sau inexistente fata de ochelarii folositi in alte sporturi cu bicicleta, ajuta la protectia impotriva prafului sau stropilor de pe traseu. Lentile filtrate, galbene pentru zilele noroase sau fumurii pentru zilele insorite, odihnesc ochii.
• incaltamintea – este aleasa pentru confort si abilitatea de a face fata terenului dur, fie cu mecanisn de atasare de pedala, fie simple.
• imbracamintea – aleasa pentru confort in timpul efortului si pentru a rezista la cazaturi.
• sisteme de hidratare – sunt importante pentru ciclisti si variaza de la simple sticle de apa la mici saci cu apa cu furtunase transportate intr-un rucsac usor (se numesc Camelbaks).
• sistem GPS – este uneori atasat pe ghidon si folosit pentru a afisa si monitoriza progresul pe trasee (care pot fi uneori downloadate de pe internet) si care tine evidenta timpului de mers si a altor informatii.
• pompa de umflat rotile
• unelte pentru bicicleta – folositoare atunci cand se strica diverse componente care pot fi reparate.
• “armura” – genunchere, cotiere, pantaloni scurti captusiti sau jachete captusite. Sunt fabricate de firme precum Dainese, sixsixone, Alpinestars si altele si sunt frecvent folosite de ciclisti. Variaza de la simple elemente de neopren pentru genunchi si coate, pana la combinatii complexe de protectoare din plastic si captuseli care acopera in intreg membru.
CATEGORII
Mountain biking-ul este impartit in cateva categorii, fiecare cu nivelul sau de siguranta, cu biciclete si echipamente diferite.
1. Cross country (XC) este cea mai populara forma de mountain biking si standardul pentru multi ciclisti. Presupune in principal deplasarea de la un anumit punct la altul sau in cerc si include urcari si coborari pe o varietate mare de suprafete. O bicicleta cross country tipica, cantareste in jur de 11-14 kg si are o deplasare a suspensiei de pana in 10 cm pe rotile din fata si uneori si pe spate.
2. Dirt Jumping (DJ) este unul din numele activitatii prin care se sare de pe movile de pamant cu scopul de a se despinde de la sol.
3. Downhill (DH) reprezinta coborarea cararilor de deal si munte cu biciclete mountain bike. De obicei ciclistul ajunge la punctul de coborare prin alte mijloace decat pe bicicleta (telescaun sau automobil) pentru ca greutatea bicicletelor mountain bike impiedica orice tentativa de urcare. Avanad in vedere ca si cross country-ul are o componenta de downhill, termenul se refera de obicei la competitiile de coborare.
Bicicletele tipice de downhill sunt echipate cu suspensii atat pe fata cat si pe spate, discuri de frana mari si folosesc un cadru mai greu. Cantaresc in jur de 15-18 kg, in timp ce bicicletele de competitie cantaresc 14 kg, echipate complet cu parti din fibra de carbon si cauciucuri fara camere. Din cauza terenului extrem de abrupt (localizat de obicei vara in statiunile de ski) traseele de downhill sunt unele din cele mai dificile si periculoase locuri pentru mountain biking. Downhill-ul include desprinderi de pana la 10 m si sunt in general abrupte de sus pana jos.
4. Freeride (FR), asa cum sugereaza si numele este disciplina in care se poate face orice cu bicicleta mountain bike si se pot combina tehnici din categoriile anterioare. Biciletele sunt mai grele, au in jur de 14-18 kg si suspensii medii cu o deplasare de 10-18 cm.
5. Trial, presupune sarituri peste obstacole. Se regaseste atat in mediul off-road cat si urban
6. All-mountain, este o categorie noua si intr-o dezvoltare rapida. Au suspensii medii si componente si mai rezistente decat cele folosite in cross country. Se desfasoara in principal asemanator cross-country-ului.
7. Short Cross sau Speed Cross este cea mai noua forma de mountain biking. Ideea este de a merge pe carari scurte si inguste de padure cu pietre, radacini si alte mici obstacole, dar fara sa fie asezate in panta. Cele mai multe trasee au intre cativa zeci de mentri la cateva sute de metri. Se folosesc biciclete de cross country si freeride.
CONTROVERSE
Bikerii au avut probleme cu privire la accesul in diferite zone. In SUA chiar a fost fondata IMBA (International Mountain Bicycling Association) care are scopul sa educe ciclistii si sa lucreze pentru crearea si pastrarea traseelor pentru mountain biking din intrega lume. Serveste si reprezinta aproximativ 700 de grupuri afiliate de mountain biking.
S-a format in California in 1988 prin contopirea a 4 cluburi de mountain biking: Concerned Off Road Bicyclists Association, Bicycle Trails Council East Bay, Bicycle Trails Council Marin, Sacramento Rough Riders si Responsible Organized Mountain Pedalers.
IMBA a dezvoltat si “regulile traseelor” pentru toti practicantii de mountain biking. Regulile IMBA sunt:
1. calatoreste doar pe carari cunoscute
2. nu lasa nici o urma
3. controleaza-ti bicicleta
4. ajuta-i pe ceilalti
5. nu speria animalele
6. planifica-ti excursia dinainte
IMPACT ASUPRA MEDIULUI
Studii efectuate de IMBA au dezvalui faptul ca impactul unei biciclete mountain bike este comparabil cu cel al unui hiker si substatiabil mai mic decat cel al calariei.
Studiile care arata faptul ca mountain biking are un impact mic asupra mediului au fost criticate ca subestimand impactul real pe care il are acest sport asupra mediului.
Totusi impactul activitatii poate fi mult redus prin cateva metode simple: sa nu se mearga pe carari noroioase sau sensibile, sa nu se franeze prin blocarea rotii din spate si mai ales sa nu se devieze de la traseu.
ORIGINI
Bicicletele au fost folosite off-road inca de la inventarea lor. Cu toate acestea, sportul modern al mountain biking-ului a aparut in anii ’70, originea lui fiind revendicata de mai multe grupuri de ciclisti din SUA, printre care cei din Crested Butte, Colorado sau Cupertino si Marin Country din California. Acestia din urma sunt insa considerati de catre Mountain Bike Hall of Fame ca avand un rol principal in nasterea acestui sport asa cum il stim astazi.
Membrii grupului Marin Country au coborat muntele Tamalpais pe biciclete Schwinn (fabricate de compania americana Schwinn Bicycle Company, fondata in 1895 in Chicago de catre Ignaz Schwinn) din anii ’30 si ’40, la care s-au adaugat frane si roti mai bune. Acest grup includea pe Joe Breeze, Otis Guy, Gary Fisher si Keith Bontrager. Joe Breeze este cel care a construit prima bicicleta mountain bike in 1977.
Tom Ritchey a construit primul cadru pentru biciclete mountain bike, care a fost ulterior echipata de Gary Fischer si Charlie Kelly si vanduta apoi de compania lor numita MountainBikes (schimbata in Fisher Mountain Bikes atunci cand a fost cumparata de Trek Bicycle Corporation, cea mai mare companie producatoare de biciclete din SUA).
Primele 2 biciclete produse in serie au fost vandute in 1982 si se numeau Stumpjumper (a firmei americane Specialized Bicycle Components) si Sand Univega Alpina Pro.
In 1988 a fost fondata Mountain Bike Hall of Fame, pentru a inregistra istoria mountain biking-ului si sa recunoasca indivizii si grupurile care au contribuit semnificativ la acest sport.
|